BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

sâmbătă, 14 august 2010

Concluzie

Am decis ca uneori nu e nevoie de cuvinte, de parinti, de prieteni, de oameni ca sa te simti implinit sau "impreuna". E nevoie doar de propria ta minte. Nu trebuie sa o menajezi sau sa iti faci griji pentru ea. E acolo pentru tine sa iti vorbeasca despre universuri paralele si pasari de foc. Mintea poate fi si incapatanata uneori. Refuza sa faca ce-i spui, si atunci te intorci spre oameni si le cauti compania. Mintea tace o vreme... E drept, isi recunoaste gresala si petrece un timp reflectand. Apoi iti cere scuze si tu o primesti inapoi. Pentru ca si tie ti-a lipsit. Tu si mintea ta va pierdeti in povestiri si amintiri, sa recuperati timpul pierdut.
Eu si mintea mea avem o relatie interesanta. Oarecum bipolara, totusi. Cateodata imi cere prea mult, sau incearca sa ma faca sa cred lucruri nemaivazute. Dar de obicei ma bucura cu felul ei de a fi. Ma face mandra ca este mintea mea.

La concluzia asta am ajuns, dupa o lunga discutie cu ea. Un moment de reala comuniune, as zice.

0 comentarii: