BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

sâmbătă, 3 martie 2012

Cat de mult poti privi un copil jucandu-se? Pana cand are aripi, poate. Pana cand ai senzatia ca poate sa sape pamantul cu gheare uriase de tigru. Si totusi nu il privesti, pentru ca nu vrei sa te loveasca imaginatia prea tare peste ochi. O sa privesc cativa copii jucandu-se in jurul unui copac. O sa urce in copac eventual, si o sa vada lumea de sus. Or sa le creasca urechile lungi si cozi de cotofene. Or sa cante despre copacul in care stau. Crengile nu se rup, fiindca sunt copii, si au cozi de cotofene. Cotofenele adevarate zboara si se asaza incet pe umerii lor mici. Si croncanesc in limba lor zgomotoasa. Copiii cu urechi lungi si cozi impanate nu se tem, pentru ca inteleg totul. Ei stiu. Ei stiu ceva ce noi am uitat sa stim.

duminică, 11 decembrie 2011

Hello, old friend.

joi, 28 iulie 2011

Still so early

Still so early by Hat owner
Still so early, a photo by Hat owner on Flickr.

In the woods III

In the woods III by Hat owner
In the woods III, a photo by Hat owner on Flickr.

Fields of sun

Fields of sun by Hat owner
Fields of sun, a photo by Hat owner on Flickr.

marți, 19 iulie 2011

Imi canta in cap de o vreme MGMT - Time to pretend. Ma tine treaza. Nu mai stiu nimic... sunt in aer, in deriva, off de pe linia de plutire, cum vrei sa-i zici. Postarea asta va fi complet fara rost si probabil sloppy, pentru ca scriu de pe mobil. Nu am chef sa fiu literara. Chestiile de genul le scriu si le pastrez in telefon, de obicei. Deci e doar firul gandurilor mele in momentul de fata.
Imi place cum miroase noaptea si dimineata pe la 4-5. E mirosul meu preferat. Ma simt ca intr-un loc special facut doar pentru mine. Cum scria intr-o carte, ora 4 dimineata e ora cea mai linistita. Petrecerile s-au terminat, oamenii inca nu se trezesc pentru lucru, iar cei din tura de noapte nu au terminat. Asa ca strazile sunt asa de pustii ca e minunat. Mi'ar placea sa ies intr'o zi asa pe strazi si sa ma bucur de mirosul ala si de liniste. Imi cer scuze, apropo, pentru apostrof in loc de cratima, dar mi'e mult mai la'ndemana.
Ultima postare adevarata de aici e cea pe care a citit'o si el... si mi'a spus ca i'a placut. Ce chestie ciudata. Creierul nostru nu functioneaza in asa fel incat sa intelegem pur si simplu cand cineva nu mai e, fizic, aici. Nu merge asa. Oricat incerci sa'ti invarti mintea in jurul chestiei asteia, nu se agata deloc. Cred ca nimeni niciodata nu intelege de fapt. Ne prefacem ca intelegem ca sa putem trai mai departe fara sa ne punem continuu intrebari fara raspuns. E ceva ce nu poti prinde. Deloc.
Ce conversatie sumbra pentru o vacanta de vara... Nepotrivita chiar. Nu mi'e greu sa ma gandesc la o mie si una de alte lucruri, dar in scimb pot sta aici si umple randuri despre cum pot sa ma gandesc la o mie si una de alte lucruri. De exemplu, cainii care latra afara. Bunica se plange de ei intotdeauna. Si prin asta vreau sa spun zilnic, eventual din ora in ora, de atatia ani ca nu mai aud.

joi, 7 iulie 2011

Old cupboard

Old cupboard by Hat owner
Old cupboard, a photo by Hat owner on Flickr.