BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

marți, 2 noiembrie 2010

Gol.

Mintea mea este goală. Am senzaţia că sunt aţa pe care atârnă un şirag de mărgele. Şi un capăt se deznoadă, mărgelele se împrăştie şi rămân doar eu, aţa. Şi nu servesc la nimic anume.
Am nevoie de un scop. Daţi-mi un scop. Mi-am pierdut mărgelele.
Nu trebuie să ajung să mă arunc singură la gunoi...

1 comentarii:

Anonim spunea...

Nimeni nu-ti poate oferi un scop. Si oricum, ar fi scopul lor, nu al tau. Sufletul fiecaruia stie ce-i mai bine pentru el, iar uneori e bine sa se simta gol. E golul care se cere umplut cu muzica, cu cuvinte, cu fantasme, cu imaginea vietilor celor de trec meteoric prin viata noastra. Nu-ti fie teama de liniste, chiar daca uneori devine infricosatoare. Nu confunda linistea dinauntru cu intunericul. Linistea e tamaduitoare, iar golul se va umple atunci cand tu vei fi pregatita. Pana atunci nu inceta sa cauti. Cauta, dar nu cere altora un scop pentru tine caci scopul primit le va servi tot lor. Sa te arunci la gunoi e usor, si au facut-o prea multi pana acum. Sa construiesti in tine e greu, dar e mult mai frumos. Merita incercat!
Meg