BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

joi, 26 august 2010

meh.

Nu stiu de ce scriu acum. Poate e plictiseala. Dar parca vreau sa spun ceva si nu stiu cum... Porblema este ca nici macar nu stiu ce anume vreau sa spun! Ah, cred ca tocmai am definit adolescenta. Asa ca uite mi-am gasit si un subiect.
Desigur, adolescenta, vesnica noastra problema. Gaura aceea neagra in care cadem cu totii intr-un punct al vietii dar ajungem repede la fund, unde descoperim Centrul Pamantului. Si ne dam seama ca de fapt e frumos, e nebunie, e veselie. Baietii au parul lung si canta la chitara in pauze, fetele rad cu parul colorat si ruj portocaliu pe buze, cartile sunt parca mereu prea scurte si muzica nu e niciodata suficienta... Zile frumoase ce as vrea sa dureze o vesnicie.... Mai sunt si inimile rupte, si plansul zile intregi dupa baiatul cu ochi patrunzatori si poezii minunate.... Dar chiar si astea au farmecul lor, caci fara ele, ce am face? Fara inimile rupte, atunci chitarele si cartile prea scurte ar parea doar un alt lucru din lumea asta...
Am 17 ani. I-am imiplinit de curand. Si ma doare implinirea lor pentru ca stiu ca anii trec repede. Oamenii pleaca, isi vad de vietile lor, si stiu ca si eu voi face la fel, voi pleca, imi voi vedea de viata si naiba stie ce voi face dupa aceea. Si timpul trece, si corzile chitarelor ruginesc, chitarele se dezacordeaza. Si baietii care cantau la ele cu parul in vant nu mai canta. Si nu mai au parul in vant pentru ca s-au tuns. "Nu da bine la locul de munca." , spun ei.

Imi place aici. Aici, unde sunt acum. Unde e soare si iarba e verde, si pot sa iau trenul spre mare... doar ca sa alerg pe plaja. Nu vreau responsabilitati si necunoscuti. Vreau sa rad cu prietenii cei mai buni si sa contemplu universul. Avem atatea de contemplat...!

0 comentarii: