BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

luni, 17 mai 2010

N-am mai postat de o vreme....

asa ca m-am gandit sa postez acum. :)
Ideea este ca ma simt bine. Ma rog, psihic, ca fizic sunt varza. Azinoapte am fost la concertul AC/DC din Piata Constitutiei si a fost.... UAU. Am cantat pana am ragusit si ma dor toate alea, dar a meritat toti banii. Mai ales ca i-am vazut si pe Iris! Voiam sa ii vad pe oamenii aia de atata timp si uite ca acum am prins ocazia!
Poate va plictisesc, dar trebuie sa povestesc un pic despre concert, nu?
Am ajuns acolo pe la ora 3 (de la 3 se facea intrarea. teoretic, ca s-a intrat mai tarziu). Am fost eu cu Teo, Iulia si Alin. Cat am asteptat ne-a distrat un tip care cred ca era fumat, sau beat, sau pur si simplu dus cu pluta. Urla ca din gura de sarpe langa gard si nimeni nu il baga in seama. Isi daduse jos si tricoul si il flutura prin aer. Arunca cu stixuri peste tot. Nu s-a luat nimeni de el si nici el nu s-a luat de nimeni, din fericire. Trecand peste asta, pana la urma am intrat. Am facut foarte bine ca am venit asa devreme (AC/DC intrau la 9), pentru ca am prins locuri chiar langa gardul care despartea sectiunea noastra de bilete de cea de langa scena. Ne-am luat niste chipsuri, suc si bere (toate exagerat de scumpe, dar nu puteam muri de foame, nu?) si ne-am asezat pe jos. Prima formatie, Down -solist ex-Pantera...- au fost chiar.... down. Nu au sunat rau, dar toata lumea astepta sa apara o data Iris asa ca nu au prea fost bagati in seama (nici nu venisera toti cei 60000 de spectatori inca). Au plecat astia... si cand au intrat Iris toata lumea s-a ridicat in picioare, toti oamenii de la 13 la 50 de ani au inceput sa cante... A fost frumos. Si au incheiat cu clasicul Floare de Iris. A fost o pauza lunga pana cand au venit si greii. :)) Au aterizat pe Baneasa si au fugit direct la concert. Despre ei ce sa va zic.... YOUTUBE IT! A fost mult prea grandios ca sa fie descris in cuvinte. In primul rand, ce naiba, au avut o locomotiva adevarata pe scena, si 6 tunuri! Plus imensa Rosie gonflabila. Era cat scena! Si dadea din picior in ritmul muzicii. Am strigat si dansat si sarit pana cand credeam ca nu mai pot sa stau in picioare. Am plecat de acolo cu senzatia de coliziune cu un camion. Dar era bine. Inca e bine. O sa tinem minte asta si peste 20 de ani.